Unul din cele mai frumoase (pentru că ...ateliere, artă, carți și iarbă in Piața Sfatului) evenimente la care am participat, a fost cel organizt de Bohemian Square, în cadrul căruia m-am aruncat și am învătat să ”înnot” în lumea atelierelor cu copii. 

       Cea mai frumoasă amintire, e imaginea unei fetițe de 3 anișori cu ochii mari, negri, înfofolită până la dinți din cauza vremii și ușor prea cuminte pentru un copil așa mic (probabil în ușoara amorțeală din cauza frigului?). Dar avea flori, lipici în mână, pe mână (și oare unde nu avea lipici...?), lipind și încercând să facă o felicitare cu flori presate. Deși aveam emoțiile mele privitoare la varsta ei, i-a ieșit! Și la fel le-au ieșit și celorlalți copii, mamicilor și educatoarelor care au fost alaturi de mine paznici și îndrumători. Am avut prejudecățile mele în privința amestecului de flori firave cu copiii mici, mai ales atât de mici, dar gustul pe care l-a lăsat în urmă evenimentul, confirmă că erau doar prejudecăți.
       Mămici paznici? Da ... . Vremea nu a fost prietena noastra. Vânt. Furtună. Ploaie. Vă amintiți plăcerea din copilarie de a sufla in papadiile răscoapte? Pentru firavele semințe de păpădie, suflarea noastră era un uragan adevarat, dar ce ne mai bucuram văzând cum zboară(uneori chiar spre acei prieteni cu care ne jucam, provocându-i). Cam același sentiment l-au trăit cu siguranță și florile mele in Brașov :). Totuși, le-am păzit cu vitejie, și cu toată stângăcia primului act, au ieșit niște felicitări decente și copii mulțumiți.
       E frumos felu în care te privesc copii. Chiar dacă nu faci mare lucru, se uită de jos în sus la tine, admiră, apreciază si te iau ca model. Li se pare extraordinar tot, iar evaluarea lor nu are legătură cu normele după care noi, oamenii mari, evaluăm. Pentru ei ești extraordinar, așa cum ești, si cu siguranță pentru o fracțiune de secundă își doresc să fie ca tine. Am citit odată că suntem de fapt suma oamenilor pe care îi întâlnim ...

     ... Zboară Părădie, Zboară ...